SCURT ISTORIC AL MIŞCĂRII INSIGNOGRAFICE DIN ROMÂNIA


La începutul anilor 1950 în ţara noastră existau câteva colecţii remarcabile de insigne, amestecate, însă, între cele de monede, medalii sau timbre. Începutul unei colecţii organizate de insigne în România o datorăm lui col. Ioan Dogaru care încă din 1948 a început să îşi ordoneze piesele după anumite criterii şi tematici.
Peste două decenii col. Ioan Dogaru are o idee deosebită de a prezenta într-o expoziţie o parte din colecţia sa, care acum număra peste 4.200 de piese. Şi astfel, la 24 martie 1968 este semnat actul oficial de naştere al insignografiei româneşti la Casa Centrală a Armatei din Bucureşti, actualmente Cercul Militar Naţional. Expoziţia a întrunit toate elemenetele specifice unei manifestări de ţinută: invitaţie tipărită, afiş, catalog şi ceea ce a fost cel mai important, insignă proprie. Evenimentul a fost mediatizat în revistele Magazin, Flacăra şi Viaţa Militară.

Un impact mediatic în activitatea insignografică din România l-a avut expoziţia itinerantă de insigne realizată de col. Ioan Dogaru, la casele armatei din Braşov, Iaşi, Bacău, Constanţa, precum şi la Palatul Pionierilor de la Cotroceni.
La 7 ani de la expoziţia de insigne din capitală, are loc la Petroşani prima întâlnire pe ţară a colecţionarilor de insigne (2 - 3 august 1975), rod al colaborării a trei colecţionari de marcă din ţară: col. (r) Ioan Dogaru - Bucureşti, Pavel Milovan - Timişoara şi Aurel Dula – Petroşani. Următoarele întâlniri anuale au avut loc la Timişoara, Craiova, Bucureşti- Casa Centrală a Armatei, Petroşani, Arad, Tg. Mureş etc.

După 1989, activitatea noastră a trecut printr-o perioadă foarte dificilă, iar timp de 10 ani toate întâlnirile au avut loc la Petroşani. Trecând peste acest şoc, ne-am reorganizat şi a apărut ideea înfiinţării unei asociaţii care să degreveze Societatea Numismatică Română de activitatea insignografică care a luat un avânt deosebit în România.
Astfel, la Petroşani, cu ocazia primului Congres Naţional de Insignografie, 18 – 20 septembrie 2009, a avut loc şi Adunarea Generală de Constituire a Asociaţie Colecţionarilor de Insigne din România (ACIR). Cei 80 de participanţi au votat statutul asociaţiei şi au ales organul de conducere al acesteia. În baza hotărârii Judecătoriei Petroşani, Asociaţia a fost înregistrată la grefa acestei instituţii, în registrul special la nr. 33/16 decembrie 2009.
La baza relaţiilor dintre cei 100 de membrii ai asociaţiei stau 3 principii pe care dorim să le păstrăm şi asupra cărora insistăm: prietenia, întrajutorarea colegială şi încrederea reciprocă. La ora actuală conducerea asociaţiei este în căutarea unei sigle care să ne reprezinte. Până în prezent, un prim pas concret în acest sens l-au făcut colecţionarii de la Bucureşti, care prin colegul Ştefan Dina au propus ca sigla să fie Floarea de colţ, un simbol al purităţii, care înfloreşte în munţii noştri după fiecare iarnă grea. Este o idee bună, dar aşteptăm şi altele pentru a trece la materializarea ei.
Până în prezent, printr-o bună coordonare din partea ACIR a activităţii s-a reuşit menţinerea reuniunilor noastre timp de 39 de ediţii consecutive, care de 5 ani au fost ridicate la rang de congres, având la bază propunerea regretatului col. Ioan Dogaru. Prin unirea forţelor a două localităţi aflate la mare distanţă (Alexandria şi Petroşani), dar legate printr-o voinţă şi o preocupare comună s-a reuşit spre bucuria tuturor continuarea expoziţiilor naţionale şi implicit a reuniunilor.
Până în prezent, printr-o bună coordonare din partea ACIR a activităţii s-a reuşit menţinerea reuniunilor noastre timp de 39 de ediţii consecutive, care de 5 ani au fost ridicate la rang de congres, având la bază propunerea regretatului col. Ioan Dogaru. Prin unirea forţelor a două localităţi aflate la mare distanţă (Alexandria şi Petroşani), dar legate printr-o voinţă şi o preocupare comună s-a reuşit spre bucuria tuturor continuarea expoziţiilor naţionale şi implicit a reuniunilor.
De la înfiinţare, ACIR a preluat dificila sarcină de atribuire în fiecare an a premiilor Floarea de colţ, cea mai importantă distincţie care recompensează atât colecţionarii membri ACIR, cât şi persoanele care se implică în menţinerea activităţii insignografice din ţara noastră, sarcină deosebit de onorantă de care ne-am achitat.
Publicaţia oficială a Asociaţiei este Jurnalul Insignografic, cu apariţie semestrială. Colectivul de redacţie al Jurnalului este format din trei membri şi un fotograf profesionist. În revistă pot publica articole de specialitate în domeniul insignografic şi numismatic toţi membrii ACIR care doresc să facă cunoscute rezultatele cercetărilor întreprinse cu condiţia să respecte regulile de tipărire a materialelor. Deci, revista este a noastră, a tuturor! Preţul real al publicaţiei, care este în întregime color, este mare, dar asociaţia acoperă aproximativ jumătate din preţul ei, pentru a facilita achziiţia ei de membrii ACIR. Cu ocazia lansării numărului 10 (2012), pe care noi l-am considerat jubiliar, am emis şi o insignă distribuită gratuit tuturor celor care au achiziţionat revista.

În lumina celor enumerate mai sus, putem considera că activitatea insignografică din ţara noastră se află pe un drum bun, pe o pantă ascendentă.